Alea jacta est

Simt ca ma pierd in abisul negru, porti insangerate-mi stau in fata. Alunec la vale spre uitare pierzandu-mi credinta in toate lucrurile lumesti. Nimic nu ma poate elibera din disperarea ce ma seaca de puteri. Alunec spre necunoscut si imi indur pedeapsa. Am gresit, acum platesc. Platesc cu viata-mi si incerc sa nu uit cine sunt. O ceata groasa imi intuneca mintea si vad valuri de culori demonice cum se indreapta amenintator spre mine; aud soapte fantomatice, urlete de copii sfasiati de durere, agonia ma ninge si ma indrept spre o moarte lenta a sufletului meu. Am intrat intr-un univers lipsit de simtiri, m-am detasat de toata fericirea, m-am pierdut intr-un hau si diavoli ma taie din interior pe sunete reci de harpa.

Raul a invins de data asta...ma trage spre pamant, imi absoarbe fiinta, chintesenta vietii s-a schimbat!