Erai perfect in greselile tale, jucai un rol complet si fara cusur si iubeam sa iti urmaresc miscarile atat de fine si atat de atent alese. Eram acoperita de un praf alb care imi intuneca mintea cu cat se apropia de constientul meu. Eram hipnotizata si tu erai maestrul meu! M-ai vrajit cu o singura linie trasa in graba. M-ai facut sa te iubesc de la distanta si sa-mi interzic drogul zilnic ce se numea "fericire". M-ai facut sa inteleg naivitatea si vulnerabilitatea ce ma inconjurau, dar mi-ai legat mainile pentru a nu putea face nimic si mi-ai acoperit ochii pentru a-mi activa celelalte simturi. Te simteam peste tot, ma urmareai fara ca materia ta sa fie prezenta, ma adanceai in neputinta si eu respiram intreaga ta fiinta dintr-un singur gest. Nu ma puteam misca de sub tortura ta psihica si ma invarteam intr-un cerc al deziluziei. M-ai facut sa merg intr-un ritm alert si mi-ai asaltat inima cu sentimente. Am inceput sa te iubesc si acum ma inec intr-un chinuitor vis neimplinit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu