duminică, 24 ianuarie 2010

Carpe diem!

Ai incetat sa mai respiri din cauza mea. Ti-am taiat sufletul, ti-am retezat viata, ai incetat sa traiesti. Te-am primit din lumea mea murdara, plina de fum, de cenusa, tristetea incepuse sa te inece. Te-am primit fara sa stiu ca-ti fac rau. Te-am ranit involuntar, ti-am inchis mintea, ti-au murit gandurile, ti-am stins si ultima speranta de care te agatai cu atata dorinta; voiai sa iesi de aici!

Recunosc! Mea culpa, iubitule! Credeam ca daca ma vei invalui cu iubire ma vei scoate din corpul asta mizerabil. Am fost egoista! Te-am invatat sentimente, ti le-am impus! Am incercat sa te schimb (nenorocita de mine!). Te doream cu atata ardoare! Nu trebuie sa te ingrijorezi. Intr-un final voi plati cu fiinta-mi. Ma vei intoxica cu razbunare, ma voi afunda in scrum, voi respira ura ta, ma voi resemna si voi trai. Abia atunci voi trai! Sa nu ma jelesti... nu va avea niciun rost pentru ca nu vei pierde nimic; mai mult...iti vei recapata viata, speranta, sufletul.

Voi muri pentru viata ta, vei apuca sa traiesti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu